Judeţul are o populaţie numeroasă, un număr impresionant de asistaţi sociali, oameni care refuză un loc de muncă pentru că este prea prost plătit sau nu corespunde „pregătirii profesionale“. Sau şomerii obţin mai mulţi bani dacă stau acasă decât dacă ar lucra la un patron care le plăteşte minimul pe economie. Poate să-i condamne cineva?

De câteva luni, Doljul „sparge“ topurile oficiale legate de criză deţinând un loc fruntaş la numărul mare de şomeri înregistraţi în evidenţele Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă (ANOFM). Ultimele statistici ale instituţiei date publicităţii zilele trecute arată că Doljul are cel mai mare număr de şomeri înregistraţi, peste 27.000 de persoane, şi se situează la distanţă mare de următoarele judeţe clasate, Iaşi, Galaţi, Vaslui, fiecare având puţin peste 20.000 de şomeri. Situaţia a fost similară şi anul trecut. Direcţia Regională de Statistică Dolj informează că, în 2008, Doljul era tot fruntaş ca număr de şomeri, fiind înregistrate 24.310 persoane la sfârşitul anului, faţă de numai 7.207 şomeri în Iaşi, la finalul aceleiaşi perioade analizate, 9.998 de persoane în Cluj, 9.612 în Constanţa, 6.349 în Prahova, 5.568 în Timiş. Acestea sunt cele mai mari judeţe din ţară, cu o populaţia care depăşeşte 700.000 de locuitori, unde se încadrează şi Doljul (după ultimele date, ar avea 709.000 de locuitori, fiind precedat de numai patru judeţe). Tot de la Statistică am aflat că populaţia activă a acestor judeţe era mai mare decât a Doljului (290.600 de persoane). Clujul avea 340.000 de persoane active, Iaşiul - 315.300, Constanţa - 313.700, Prahova se mândrea cu 315.700, iar în Timiş erau înregistrate 341.000 de astfel de persoane. În asemenea condiţii în care judeţele aveau la începutul anului trecut o populaţie activă mai mare decât a Doljului, numărul mare de şomeri de pe meleagurile olteneşti atrage atenţia şi mai