Charles Dullin şi Romeo Castellucci au pus în scenă „Iuliu Cezar”, de William Shakespeare De ieri: Charles Dullin

După ce l-a însoţit pe Copeau în turneul său din America de Nord, Dullin a înfiinţat în 1921 Théâtre de l’Atelier, un teatru-şcoală prin care se urmărea formarea actorilor (Vilar şi Barrault sunt doar doi dintre actorii pregătiţi de Dullin) şi impunerea conceptului de atelier, sau a ceea ce numim astăzi workshop.

Îndepărtându-se treptat de învăţăturile maestrului său Copeau, Dullin a încercat să reteatralizeze teatrul prin întoarcerea la pantomimă, la balet şi improvizaţie. „Teoriile lui Dullin nu erau foarte clare. Îl aplica pe Stanislavski, dar pleda pentru Meyerhold. El era prea poet şi artist pentru a fi sclavul ideilor şi n-avea nimic dintr-un intelectual”, spunea Jean Louis Barrault despre profesorul său.

De azi: Romeo Castellucci

Succesul pe care Castellucci l-a avut cu „Divina Comedie” la Avignon în 2008 a fost atât de mare, încât până şi criticii care-l contestau pe regizorul italian au fost de părere că se află în faţa unei creaţii geniale. De câţiva ani, Romeo Castellucci colaborează cu sora sa, coregraful Claudia Castellucci. Împreună au înfiinţat compania Societas Rafaello Sanzio.

„În «Iuliu Cezar», Romeo Castellucci pătrundea cu o cameră de filmat în adâncul gâtului personajului, pentru a surprinde pe peliculă vibraţiile, aproape erotice, ale coardelor vocale. Aici, totul se axa pe puterea cuvintelor de a modifica destine ori de a schimba cursul istoriei”, scrie George Banu, în „Dincolo de rol sau Actorul nesupus”.