În timp ce ţările dezvoltate se axează pe producţia de carne ecologică, în România, acest segment lipseşte cu desăvârşire.În România nu există decât o asociaţie specializată pe creşterea animalelor pentru carne bio. Prin urmare, producţia este aproape zero. Americanii din Orangetown, New York, care pescuiau în râul Hudson la începutul anilor ’40, au observat că, de la un an la altul, peştii erau tot mai mari. În aval, compania farmaceutică Lederle Laboratories îşi depozita mormanele de deşeuri în apropierea râului. Printre acestea se afla şi un amestec rezidual folosit de companie pentru prepararea noului său antibiotic pe bază de tetraciclină.

Thomas Jukes, biolog, expert în domeniul suplimentelor vitaminice, a analizat fenomenul şi a constatat că ceea ce ducea la creşterea în greutate a peştilor era chiar tetraciclina. În amestecul cu făina de porumb, antibioticul dat ca hrană puilor de găină sporea rata de creştere a acestora cu 25%, un procent fără precedent.

Astfel descrie Paul Roberts în cartea sa „Sfârşitul hranei“ unul dintre paşii importanţi care au contribuit la industrializarea sectorului animalier şi a producerii cărnii pe scară rulantă. Creşterea animalelor pentru carne în regim industrial presupune hrănirea vacilor, a oilor, a caprelor şi a găinilor cu regulatori de creştere, cu antibiotice sau cu hormoni pentru a le mări gabaritul şi a le scurta foarte mult perioada de dezvoltare.

Creşterea animalelor pentru carne în sistem ecologic propune o altă viziune. Inovatoare şi modernă, agricultura bio permite regenerarea ecosistemelor şi păstrarea echilibrului solului şi a apelor şi asigură bunăstarea animalelor. Animalele crescute în sistem biologic se comportă natural, în mediul lor specific de viaţă.

Ele sunt hrănite cu plante furajere ecologice, fără pesticide şi fără organisme modificate genetic. În