- Politic - nr. 331 / 8 Iulie, 2009 In perioada interbelica, desi avea un potential economic mult redus, Ungaria a reusit sa identifice si sa aloce resursele financiare necesare derularii unui spionaj total impotriva Romaniei, Iugoslaviei si Cehoslovaciei. In cea mai mare parte, resursele erau alocate de la buget, dar o buna parte proveneau si din donatiile diasporei maghiare, care, orientand aceste sume spre propaganda revizionista din strainatate, degreva in fapt statul maghiar de efortul de a mai sustine financiar aceasta importanta directie de actiune a serviciilor speciale maghiare. Incepand cu anul 1926, selectia cadrelor de informatii maghiare s-a realizat in mod deosebit din randul absolventilor de studii universitare care cunosteau mai multe limbi straine, acordandu-se o atentie aparte pregatirii lor in centre de instruire bine conspirate, dar si perfectionarii, fidelizarii si stabilitatii acestora in cadrul sistemului de informatii care i-a selectat. Patriotismul, inteligenta si competenta, dovedite pe parcursul timpului, i-au ferit pe acestia de consecintele schimbarilor istorice pe care le-a traversat Ungaria. Si, ca o exemplificare in acest sens - facand insa un arc peste timp -, se cuvine a mentiona faptul ca, in timp ce la noi, dupa 1989, se clama sus si tare, dar fara niciun pic de discernamant, "Moarte securistilor!" si "Desfiintati Securitatea!", in Ungaria, reorganizarea serviciilor de informatii (A.V.H.) s-a facut la modul discret, dar competent, tinandu-se seama de criteriile enuntate anterior. In noile conditii istorice, Ungaria a renuntat la serviciile a mai putin de 150 de cadre de informatii, mai precis la cei ce au apartinut structurilor de comanda, compromisi prin gradul de expunere a functiei pe care o reprezentau public, ei fiind identificati din aceasta pozitie cu insusi sistemul comunist. In schimb, profesionistii au fost pastrati in s