Nu există specialişti în optimism, dar succesul te poate face un practicant al acestei stări de spirit.Optimismul e o chestiune de perspectivă, o opţiune personală de a vedea jumătatea plină a paharului atunci când treci printr-un moment greu în viaţă. O spun unii dintre oamenii care vorbesc astăzi la o conferinţă neobişnuită, Optimism 2009. Nu sunt specialişti în optimism, pentru că nu există aşa ceva, ci „oameni recunoscuţi pentru ceea ce fac“, spune organizatorul evenimentului, Cristian Manafu.

Citiţi şi:

Copiii moştenesc fericirea părinţilor

Pentru fiecare, sursele optimismului sunt diferite, dar, pentru toţi, ele se regăsesc în ceea ce fac, în dorinţa de a merge mai departe şi de a-i contrazice pe cei care insistă că nu se poate.

Jurnalistul Cristian Lupşa se consideră o persoană optimistă, „pozitivă“, pentru că şi-a permis să viseze lucruri care nu păreau „fezabile la prima mână“, dar care au apărut în revista „Esquire“, texte altfel decât în celelalte publicaţii, „care să-i facă pe oameni să înţeleagă lumea din jur“.

Şi Cosmin Alexandru, business consultant, spune că a fost „pe culmile optimismului” atunci când a început proiecte pe care nu le mai făcuse nimeni din jurul lui:

„Când am creat firma de cercetare de piaţă în 1992, student fiind, unii profesori mi-au promis că mă dau afară pentru îndrăzneală, iar acum compania este numărul unu în domeniu în România“, spune Alexandru. A început şi proiecte care n‑au reuşit, dar pentru toate a pornit la drum cu optimism şi a reuşit să-şi învingă emoţiile şi îndoielile.

Riscul de a fi surprins

Hair-stylistul Radu Şerban spune şi el că şi-a obişnuit echipa să facă lucrurile altfel. Salonul său este „un atelier“ în care există o tradiţie. „Ne strângem şi ne întrebăm ce facem astăzi? Oferim servicii sau a