Michael Jackson a trait, a murit si a fost inmormantat ca un produs, ceea ce-l transforma intr-un personaj de un tulburator tragism. Tragism care, in ultima instanta, il reumanizeaza. Ce amara ironie!

Funeraliile planetare ale marelui cantaret, prezentate drept omagiu si prilej de mare recunostinta, au fost, de fapt, prilejul unei noi vampirizari a celebritatii acestuia.

Televiziuni ipocrite de pe intreg mapamondul (cele romanesti nu puteau face exceptie) s-au aruncat asupra evenimentului precum hienele lihnite. Dincolo de elogii si omagii, se vedeau ochii sticlind la vederea cifrelor de audienta.

Audienta provocata, la randul ei, nu de piosenie sau compasiune, ci de curiozitate si apetit pentru senzational.

Drama unui om s-a transformat intr-o mina de aur pentru alti oameni, iar inmormantarea lui Michael Jackson n-a facut decat sa inchida cercul, pentru ca drama acestui om a inceput tocmai atunci cand s-a dovedit o mina de aur.

Un copil strivit

Privind imaginile din copilarie ale lui Michael Jackson, vedem chipul unui pusti perfect normal, cu trasaturile firesti ale unui negru, cu ochii stralucitori si curiosi ai oricarui baietel.

Peste numai cativa ani, acest copil perfect normal avea sa devina un mutant: nici alb, nici negru, nici copil, nici adult, nici femeie, nici barbat, suspectat de grave deviante sexuale, dependent de medicamente, inadaptat, asocial.

Unde s-a produs oare ruptura? Potrivit propriilor relatari, copilul a indurat abuzuri inimaginabile, fizice, psihice, emotionale, din partea unui tata care a avut ambitia sa-l transforme intr-o masina de produs bani.

A reusit, cu pretul detracarii ireparabile a fiului. Odata pornit, bulgarele nu a facut decat sa inainteze spre toate aberatiile care i-au marcat apoi viata superstarului. Viteza acestuia a fos