La „Prichindel", a revenit deja celebrul creator de minunăţii artistice din chihlimbar, Ion Mocanu

Staţiunea care prin anii '80 era chiar mai elitistă decât Mamaia, considerată, odinioară, de fiţe, este acum un amalgam de lux şi prost gust, de hoteluri vechi, cu iz „tovărăşesc" şi unităţi de patru stele, vile de protocol unde Ceauşescu poposea din când în când şi unde avea propria plajă (aceasta este şi acum interzisă accesului publicului larg) şi propriul dig, prevăzut cu trecere specială pentru ambarcaţiunile conducătorului iubit.

În schimb, este staţiunea cu cea mai multă viaţă, de zi şi de noapte. Nu există o sută de metri în care să nu te îmbie - prin pancarte ce ocupă jumătate de trotuar - terase-autoservire sau restaurante de patru stele. Dacă faci imprudenţa să te înarmezi cu bani ceva mai mulţi, la întoarcerea la hotel vei constata că nu mai ai o leţcaie. Pe strada de la kilometrul „0" a revenit şi Constantin Simidreanu, „pictorul litoralului". Pe lângă el sunt permanent câteva zeci de admiratori, uimiţi de simplitatea cu care artistul reuşeşte să finalizeze tabloul în câteva minute. Pe aceeaşi stradă mişună zeci de clovni, tineri care îţi „agaţă" din mers juniorul şi îi fac pe loc, din baloane, o sabie sau o floare „pentru numai 5 lei!"

Plaja este cea mai bună din sudul litoralului: există şi o zonă exclusivistă, de şezlonguri şi umbrele (20 de lei/zi), unde poţi închiria ski-jet-uri, „banane" şi hidrobiciclete, cu terase la tot pasul, unde nu îţi laşi chiar toţi banii. Zona „Steaguri", aleea către plaja, la fel de celebră şi astăzi, este plină de mini-buticuri cu jucării gonflabile, papuci de plajă sau gogoşi mai mult sau mai puţin „înfuriate", terase la „împinge-tava" sau restaurante bine ascunse pe la umbră.

Noaptea, Neptunul este printre puţinele staţiuni din sud unde poţi petrece în cluburi, fie că se cheamă