Scriitorul francez Martin Page a lansat de curând la Bucureşti versiunea românească a celui mai recent volum al său, „O poveste de dragoste, poate“. În vârstă de numai 32 de ani, Martin Page este un romancier reputat, cu succese de critică şi de public, cu romane traduse în mai multe limbi europene. Adevărul: Aţi lansat la Bucureşti cel mai recent volum al dumneavoastră, “O poveste de dragoste, poate”.
Martin Page: Nu este chiar cel mai recent. Tocmai am terminat o carte, care încă nu a fost publicată. Va apărea în ianuarie, anul viitor.
Există o caracteristică comună a personajelor din romanele dumneavoastră. Este ea determinată de ideea unui conflict între realitatea interioară şi realitatea exterioară sau există în toate aceste personaje ceva din personalitatea dumneavoastră?
Este, de fapt, o combinaţie între cele două aspecte. Opoziţia între realitatea exterioară şi cea interioară este, cred, comună tuturor oamenilor. În toate scrierile mele, există un amestec de comedie şi de tragedie. Unele sunt orientate mai mult către tragedie, sunt mai întunecate.
În altele apare aspectul comic, chiar în interiorul tragediei. Îmi plac cărţile care seamănă cu o masă completă, în care găseşti de toate. Tragicomedia mi se pare elementul cel mai interesant al artei şi asta încerc să fac. Personajele mele sunt întotdeauna izolate şi mi se pare interesantă lumea lor interioară.
De ce eroii au o anumită imposibilitate de înţelegere, de comunicare afectivă cu lumea?
Eu însumi sunt mult mai aproape de acest tip de personaj, incapabil să se adapteze la realitate, care este decalat faţă de lumea exterioară. Personajele mele au o anumită originalitate, nu pot deveni cu adevărat normale, comune şi sunt obligate să găsească diverse şiretlicuri, diverse mijloace de adaptare la realitate pentr
