Femeia-ceasornicar cu 40 de ani de experienţă vede fiecare ceas ca fiind unic, cu clinchetul lui aparte Când vorbeşti de meseria de ceasornicar, îţi trece prin cap că doar un bărbat ar putea să aibă această îndeletnicire. Există binenţeles excepţii, iar Chivuţa Vulcu, cum o ştie toată lumea,a reparat ceasurile sibienilor timp de 40 de ani. Mai întâi a dat admitere la Liceul Textil din Sibiu, dar a fost respinsă la vizita medicală pe motiv că avea miopie, apucându-se paradoxal de ceasornicărie în cadrul Cooperativei Tehnica Nouă. Primul ceas reparat: un succes Îşi aminteşte cu zâmbetul pe buze de primul ceas pe care l-a desfăcut, când era în practică la meşterul Motocu. "M-a pus la bancul de lucru şi mi-a dat un ceas de masă cu arcul rupt. Am desfăcut ceasul şi mi-am făcut o schiţă cu piesele din el, apoi le-am curăţat şi le-am aranjat pe categorii. Ceasul se numea Precizia, parcă un nume cu mesaj. Am lucrat o zi întreagă la el şi culmea a mers după ce i-am schimbat arcul, plus că nu a rămas nici o piesă." Întâmplare sau nu, clienta care venise cu el la reparat era tocmai verişoara mamei sale, aşa că primul ceas reparat îl are şi acum. O meserie furată şifăcută cu dar divin Voichiţamărturişte că "orice meserie se fură cu privirea şi e singurul furt pe care Dumnezeu nu-l pedepseşte", iar ea a avut de unde fura. Rudolf Schmucle i-a fost mentor in 1969, la Unitatea 16 Ceasuri, unde este acum librăria Humanitas, iar de la el a prins o parte din dichisurile meseriei. Ea crede că pentru o asfel de meserie trebuie să ai dar divin şi "până la urmă mâinile şi ochii doar Dumnezeu ţi le poate lua" declară ea. În 1973 câştiga cinci mii de lei pe lună şi nu pleca niciodată fără bacşişuri de la clienţi,iar 1976 a fost numită şef de brigadă la comasarea unităţilor meşteşugăreşti. Controla 40 de ceasornicari şi se asigura de calitatea reparaţiilor. Dezamăgire În 1978, chiar în