Cu cantec, dans si voie buna, "parintele comediei universale" isi cam pierde umorul in spectacolul de divertisment montat la TNB.
Povestea unui om inglodat in datorii si solutia pe care o gaseste sa scape de acestea pot fi bune puncte de plecare pentru un spectacol in vremuri de criza economica. Daca mai adaugam aici si cateva exemple ale discursului politic sau de marketing de tipul celor prin care sunt justificate marile fraude ale zilelor noastre, ori cum renunta oamenii la orice fel de convingeri (inclusiv religioase) din cauza banilor sau cum disputele de idei sunt rezolvate pana la urma tot cu pumnul, putem spune ca avem de-a face cu o piesa foarte actuala. Poate din motivul asta doua teatre (Nationalele din Bucuresti si din Timisoara) s-au gandit sa includa "Norii" lui Aristofan in repertoriul lor, in acest sfarsit de stagiune.
In piesa scrisa in urma cu 25 de secole, grecul il satirizeaza pe un alt faimos grec: Socrate. Iar Socrate din piesa lui Aristofan e foarte diferit de imaginea de intelept, cu care este asociat, de obicei, filosoful. Pentru autorul antic, Socrate si discipolii lui sunt niste pierde-vara care se ocupa cu rastalmacirea rationamentelor. Dar nu imaginea lui Socrate sau disputele de idei sunt importante in spectacolul lui Dan Tudor de la Nationalul bucurestean. Spectacolul se vrea a fi o simpla "comedie de public" cu "nume mari" pe afis. Din pacate, se rade putin si cam fortat, iar "numele mari" sunt ca si invizibile. De pilda, in rolul lui Socrate, Mircea Albulescu, aratand ca un aviator de la inceputul secolului XX, face teatru radiofonic. Cocotat pe schela, abia vizibil, el citeste textul la microfon.
Regizorul tranforma textul antic intr-un fel de spectacol de divertisment din Romania contemporana. Ceea ce, in principiu, nu e rau. O gluma, un cantecel, un dans, un playback, un prezentator "sim
