Când marea este limpede, instructorii de la centrele de scuba diving de pe litoral pot transforma orice turist în scafandru pentru câteva ore. Pentru o lecţie reuşită de scufundare e nevoie de voinţă, curaj şi un pic de nebunie. Cunoscătorii spun că merită efortul, pentru că Marea Neagră e plină de viaţă. Adrian Păun, un constănţean de 22 de ani, şi Adrian Râpă, un instructor de scuba diving, de 28 de ani, stau în picioare pe un ponton de lângă digul de la Cazino Mamaia şi-şi încheie costumele din neopren negru.
Râpă îşi ajută elevul să-şi fixeze centura cu greutăţi de plumb, să-şi pună labele, îi încheie vesta cu butelia cu aer comprimat şi-l lasă să sară de pe ponton.
Îl urmează şi-şi îmbracă vesta direct în apă. După ce-şi fixează ochelarii şi muşcă siliconul dispozitivului prin care respiră, ambii ridică mână stângă puţin deasupra capului şi apasă pe un buton care lasă să iasă aerul din veste. În câteva secunde dispar sub apa care bolboroseşte.
Este a doua scufundare din viaţa lui Adrian Păun, prima în acest sezon, iar condiţiile sunt perfecte: apa are 29 de grade Celsius şi este limpede în larg. Iese încântat la suprafaţa după o primă coborâre de acomodare care a durat doar câteva minute şi de-abia aşteaptă să se scufunde din nou.
Scufundările de agrement se fac în etape, explică Adrian Râpă, pentru a-ţi obişnui corpul cu noul mediu. Aproape oricine se poate scufunda, cu condiţia să nu sufere de boli cronice, să nu fie sub influenţa alcoolului sau a drogurilor. „Nu e un sport de performanţă, e o plimbare în condiţii deosebite“, spune instructorul.
Urechile, sensibile la presiune
O condiţie esenţială pentru a putea coborî este să reuşeşti să-ţi egalezi presiunea în urechi. În caz contrar, există riscul ruperii timpanului.
Râpă le spune tuturor aceeaşi poezie: „îţi
