Nu-ţi trebuie cine ştie ce perspicacitate ca să-ţi dai seama că prezidenţialele din acest an nu vor fi o simplă confruntare electorală sau măcar politică. Va fi vorba de un război de tip care pe care între Traian Băsescu şi adversarii săi.

Prin Traian Băsescu nu trebuie să înţelegem doar Traian Băsescu, mai mult ca sigur înscris în cursa pentru un nou mandat, ci şi forţele a căror supravieţuire administrativă depinde de actualul preşedinte: ofiţeri din serviciile secrete, procurori din DNA şi din Parchetul General. Ca să nu mai spunem că de un nou mandat al lui Traian Băsescu depind şi liderii PD-L, alături de clientela politică a PD-L.

Desigur, în 2009, pentru prima oară în istoria postdecembristă, nu vor avea loc alegeri parlamentare împreună cu alegerile prezidenţiale. Structura Parlamentului va rămâne aceeaşi. Această structură dă însă posibilitatea formării rapide, după prezidenţiale, a unei alte majorităţi de guvernare.

Dacă Traian Băsescu va fi mai departe preşedinte, pilonul noii majorităţi va fi PD-L. Acest partid va da premierul şi, prin aceasta, va putea negocia cu PNL şi UDMR. Dacă Mircea Geoană va ajunge preşedinte, pilonul va fi PSD. Acest partid va da premierul şi va beneficia de dreptul de a forma o coaliţie de guvernare cu PNL şi UDMR. Se înţelege că pentru PD-L e vital ca Traian Băsescu să rămână preşedinte încă un mandat.

Prin adversarii lui Traian Băsescu nu trebuie să înţelegem doar contracandidaţii săi principali Mircea Geoană şi Crin Antonescu. Nici măcar PSD şi PNL, formaţiunile celor doi candidaţi. Prin adversarii lui Traian Băsescu trebuie să înţelegem şi cei doi moguli de presă, Dan Voiculescu şi Sorin Ovidiu Vântu, dar şi grupări de interese precum cea reprezentată de Dinu Patriciu.

În toţi anii electorali anteriori, dublarea prezidenţialelor de către parlamentare micşora într-u