Ca într-un spectacol trist, urmarim cu totii, de o buna perioada, evolutia societatii, a crizei economice si financiare, a Guvernului, a guvernantilor si ne punem întrebarea – încotro? Nimeni nu stie raspunsul si nimeni nu-i interesat sa-l afle! Oricum, este un an deosebit de greu, un an electoral în care ar trebui sa avem toate pânzele sus, dar criza îsi face de cap si strica toate socotelile.
Poate de aceea nu reusim sa avem un plan anticriza, un plan coerent de salvare a economiei, a agentilor economici, a micilor meseriasi si chiar a afacerilor de familie. Parca toate masurile pe care le luam sunt împotriva noastra, impozitul forfetar a închis portile a mii de societati, bancile au întors spatele partenerilor care mai daunazi le aduceau un profit considerabil, fondurile structurale, desi destul de generoase, nu pot fi accesate fiindca alocarea lor este conditionata de existenta prealabila a sursei de finantare, care apoi poate fi reîntregita.
Si atunci de unde sa ai bani pentru sustinerea afacerilor? Daca creditorii nu te mai asteapta, bancile nu te mai crediteaza, statul nu te poate pasui fiindca bugetul are nevoie de bani, iar afacerea abia rezista într-o piata parca lipsita de vlaga.
Par o ironie spusele unui bancher, cum ca "bancile acorda credite doar celor care au bani, sau ca, de fonduri structurale pot sa beneficieze numai cei care dispun de surse de finantare". Dar cu toate acestea, sta în puterea noastra sa gasim solutii pentru a salva economia, poate cu dobânzi si impozite mai reduse, cu termene de plata mai relaxate, cu mai multa întelegere, pentru ca agentul economic sa nu fie nevoit sa apeleze la masuri nelegale – munca la negru, evaziunea fiscala, neplata la timp a obligatiilor fiscale, etc.
Specialistii vin seara de seara si ne spun cum ca, criza ar fi în forma de "U", sau de "V", sau de "L", ca ar dura o vara, o iarna, sa
