Ceea ce se întâmplă de câţiva ani în difuzarea de presă din România nu ţine de Europa civilizată, ci de Estul Sălbatic. Marele vinovat este Rodipet, fosta societate de stat care, în urmă cu şase ani, a intrat pe mâinile unor afacerişti de gang. Hassan Awdi – un libanez uns cu toate alifiile – a folosit mamutul difuzării din România ca pe un instrument de şantaj. A acumulat datorii imense faţă de marile trusturi de presă, mizând pe faptul că niciunul dintre acestea nu vrea să-şi taie canalele de acces spre marele public. Iar Rodipet este încă un jucător important, statut moştenit de pe vremea când societatea era monopol de stat.
Reaua-intenţie a lui Hassan Awdi devine flagrantă dacă ne referim la tratamentul aplicat abonaţilor. Rodipet încasează de la aceştia banii în avans, dar îi bagă la teşcherea, refuzând să-i transfere furnizorilor de presă. Libanezul, ascuns în spatele unei cetăţenii americane, amână la nesfârşit plata obligaţiilor, lucrând luni sau chiar ani de zile cu banii altora. Un fel de împrumut fără dobândă şi fără garanţii. Faţă de mulţi parteneri, nu-şi achită datoriile niciodată.
Marele vinovat nu este însă acest şmecheraş care crede că România e sat fără câini. Marii vinovaţi sunt demnitarii care, în 2003, le-au făcut cadou o societate strategică a statului român. Să-i amintim, că merită cu vârf şi îndesat: Ovidiu Muşetescu, preşedintele de atunci al AVAS, şi Adrian Năstase, şeful guvernului care se mândrea cu o aşa privatizare.
De o vreme uitasem de Năstase. Dar răul făcut de el pe când gestiona averea României ne ajută să ni-l amintim aşa cum a fost. Tranzacţiile patronate de el fac ravagii şi peste ani. La momentul privatizării, Rodipet era un fel de Petrom sau de Sidex al difuzării de presă. Un mamut care, deşi valora enorm, a fost vândut pe mărunţiş. Tranzacţia a fost nu dubioasă, ci de-a dreptul scandal
