Acum 107 ani s-a sintetizat "bunicul somniferelor" - acidul barbituric. Era inceputul unei epoci in care oamenii doreau sa doarma mai mult dar si sa scape repede de probleme. Uneori, de tot, folosind somniferele pentru sinucidere. In anii nostri, somniferele au revenit pe raftul medicamentelor "cuminti" pentru ca, de cele mai multe ori, ai nevoie de reteta ca sa le procuri, tocmai pentru a nu se ajunge la abuzuri. Astfel, ele au fost detronate de pe unul din locurile fruntase ale medicamentelor folosite pentru sinucidere.
1902 - primul somnifer patentat
Oamenii de stiinta germani au izolat pentru prima data acidul barbituric, substanta ce va sta la baza somniferelor. Astfel, in 9 iulie 1902 an s-a inregistrat patentul primului medicament care va deveni o speranta a celor cu insomnii. In 1903, chimistul german Emil Fischer si colaboratorul sau Joseph von Mering au modificat o clasa de medicamente sintetizata in 1864 intr-un mod care le-a facut sa fie active ca sedative si hipnotice. Fischer si Mering au sustinut ca noul medicament, barbitalul, era un sedativ. Era mai bun decat o multime de alte sedative care fusesera sintetizate pana atunic, prin gustul care nu mai era neplacut, prin mai putine efecte secundare, prin actiunea la nivel terapeutic care avea loc fara ajungerea la o doza toxica.
Barbituricele de azi actioneaza pe sistemul nervos central, avand un spectru larg de reactii, de la o usoara sedare si pana la anestezie. De asemenea pot fi folosite ca anxiolitice, hipnotice si anticonvulsive. Ceea ce ramane de consemnat pentru istorie este ca acidul care a primit patent in 1902 este cel care a deschis larg calea medicamentelor pe care azi le numim, generic, somnifere.
Somniferele de azi, sau hipnoinductoarele, cum sunt ele numite in lumea medicala, fac parte dintre medicamentele bazate pe substante care se iau pentru initierea sau me
