Incendiul de la sediul Millenium Business Center din Capitală a emoţionat destulă lume ca să merite o cercetare mai atentă. Ce a justificat emoţia: noaptea, furtuna, locul central, înălţimea clădirii, „tinereţea“ ei, spectacolul ş. a. Nu în ultimul rînd, dimensiunea riscului, încărcătura „catastrofică“, caracterul de noutate absolută, intervenţia pompierilor. Aşadar, nu numai clădirile vechi ard (adesea incendiate de „dezvoltatorii buildingurilor“ noi), dar chiar şi cele recente, cu pretenţii, în ciuda materialelor noi de construcţie şi a instalaţiilor moderne antiincendiu (cînd le au). Nu se întîmplă numai în România (cineaştii de la Hollywood au cîştigat bani frumoşi cu filme pe această temă, uneori anticipativă!). Dar la Bucureşti pare că extinderea „zgîrie-norilor“ mimează reinventarea roţii, finalitatea lor esenţială constînd în maximizarea profitului în dauna efectelor colaterale (asupra populaţiei sau fondului construit.) Biografia MBC Începutul studiilor de urbanism datează din 1996. Pe măsură ce se plimba de la o comisie de avizare la alta, arhitectul a reuşit aproape să dubleze numărul de etaje (de la echivalentul fostului Hotel Modern) la cele 18 actuale. Din atelierul plasat la înălţime (probabil drept răsplată pentru surplusul de arie construită obţinută la avizări), oraşul se vede ca o „imensă păduchelniţă“ (potrivit opiniei altui arhitect). Construcţia (înaltă de cca. 72 metri, cu o arie de 25.000 m2) s-a terminat în toamna lui 2006, după lungi temporizări. Începută de un prim dezvoltator, groapa de fundaţie a stat neprotejată pe arşiţă şi ploaie, producînd fisuri grave clădirilor învecinate. Cel mai afectat a fost complexul Bisericii Armeneşti şi unde următorul constructor a avut de dres fisuri la faţadă şi fundaţii, atît la Biserică, cît şi la Casa de Cultură. Se pare că şefii comunităţii s-au opus, inclusiv prin unii dintre parlamentarii prop