Am văzut după atâta amar de vreme că prima putere în stat - cea legislativă - contează. Mai servim Ridzi? Nuuuu! Ajunge! Facem indigestie de la acelaşi meniu zilnic de ştiri. Şi, totuşi, cititorii, privitorii, ascultătorii români nu pot scăpa cu una, cu două de vedeta anului 2009. Iar primul vinovat pentru porţia zilnică de Ridzi este... însăşi Monica Iacob-Ridzi! Cum? Prin riposta cu orice preţ, prin fluturarea steagului nevinovăţiei indestructibile, prin sfidarea plătitorului de taxe, prin persiflarea întrebărilor privind dezmăţul bugetar sau prin tentativa de a transforma DNA în garantul fotoliului său ministerial.

Personal, fac deja alergie de la acest caz. Dar comisia parlamentară de anchetă ţine cald subiectul. Şi bine face. Doar aşa am descoperit grozăvii din Ministerul Ridzi ce puteau fi înmormântate drept secret de stat, de-a pururea, în vecii vecilor, amin! Acum ştim că s-au evaporat instant zeci de mii de euro din vistieria peticită a statului pe nişte braţe de scânduri ce puteau fi luate moca. Că s-au rătăcit sume importante în contul unor concerte. Că nişte firme de apartament s-au ales cu 90% profit din mediatizarea zilei de „2 Mai“. Ori că angajaţii ministerului au încercat să prostitueze televiziunile cumpărând ştiri angro.

Nu ştiu cui mai foloseşte acum demisia Monicăi Iacob Ridzi. Cred că nimănui. Altceva contează însă cu adevărat. Descoperim că democraţia respiră. Cu oxigen produs de cazul „Ridzi“. Revine la viaţă. Înfiinţarea comisiei parlamentare de anchetă este probă. Am văzut după atâta amar de vreme că prima putere în stat - cea legislativă - contează aşa cum scrie în Constituţie. Mi-am adus bucuros aminte de filmele americane în care indivizi cu greutate erau chemaţi să dea socoteală sub cupola Congresului SUA. Astfel de scene - adevărate demonstraţii de forţă ale democraţiei - am visat să trăiesc şi la mine acasă.