Povestea sporurilor de risc si suprasolicitare psihica, a caror taiere din iulie a declansat Jihadul judecatorilor, este una complicata.
Sunt, fara indoiala, sporuri legale, pentru ca au fost obtinute prin hotarari judecatoresti, potrivit legii, dar profund imorale din cateva motive.
Legal, dar imoral
In primul rand, este profund imoral si, intre timp, potrivit deciziei Curtii Constitutionale, a devenit chiar ilegal, ca jucatorul sa fie si arbitru, si jucator, cu alte cuvinte, este profund imoral ca judecatorii sa-si fi acordat singuri avantaje financiare, printr-un abuz de putere pana la urma. Si ce avantaj!
Practic, vorbim despre o dublare a veniturilor cat timp, impreuna cu sporul de confidentialitate, sporurile in discutie ajung sa alcatuiasca 65% din leafa unui judecator, adica grosul.
Dimensiunea sporurilor autoacordate reprezinta al doilea aspect imoral, cu atat mai mult cu cat ele seamana bine cu sporul de casca al pilotilor de avion.
Cand esti inginer lucrezi sau nu mediu toxic, si deci iei sau nu spor de toxicitate, cand esti judecator n-ai cum sa eviti riscul, solicitarea psihica si confidentialitatea, care, deci, tin de meserie si sunt aspecte deja luate in calcul la stabilirea salariului.
Sporurile acestea sunt, apoi, profund imorale in contextul crizei. Cand sectorul privat, care alimenteaza bugetul, gafaie ingrozitor, nu poti pretinde, ca beneficiar al bugetului, astfel de avantaje mai mult decat consistente in functie de care sa faci o treaba platita oricum foarte bine.
Nu sunt insa argumente care sa-i impresioneze pe judecatori, care au aruncat un cartof fierbinte catre putere: boicotarea alegerilor prezidentiale prin refuzul de a mai face parte din birourile electorale. Ei invoca o recomandare europeana potrivit careia judecatorii nu ar trebui sa indepline
