Vizita mult aşteptată şi îndelung pregătită a preşedintelui american Barack Obama în Rusia, Italia şi Ghana se intersectează în zona de interes public românesc, cu mult mediatizata afacere Monica Iacob-Ridzi, care a devenit capul de afiş al mass-mediei autohtone, dar şi o prioritate pe agenda politică a partidelor ce alcătuiesc arcul guvernamental. Ciorovăiala internă din coaliţia de guvernare este asezonată cu intervenţiile intempestive ale şefului statului, care taie repede nodul gordian fără discuţii parlamentate sau analize argumentate la rece. La toate acestea se adaugă ancheta Comisiei Parlamentare, activitatea DNA-ului sesizat să ancheteze cazul şi contrele schimbate între liderii politici de toate culorile. O mare trăncăneală pe marginea cheltuirii unor sume mari de bani de către Ministerul Turismului şi Sportului capătă pe zi ce trece dimensiuni de tragedie greacă. E vinovată sau nu doamna ministru? Cine şi ce se urmăreşte prin devoalarea unor matrapazlîcuri, care, între noi fie vorba, nu sînt nici primele, nici singurele, în peisajul nostru politic. Iritarea şefului statului ni se pare inadecvată. Adevărul sau dreptatea sînt mediate de jocul dintre „ai noştri“ şi „ai lor“. Restul nu mai contează. În acelaşi context geostrategic local putem evalua şi prestaţiile, pe bani mulţi, ale Ministerului Turismului şi, cu titlu personal, dar cu sprijin PD-L făţiş, ale Elenei Băsescu. Alţi bani, altă distracţie. Ce se conturează la o minimă analiză şi rapidă apreciere? Că pe fondul strîngerii curelei şi al economiilor severe preconizate, atît de Guvern cît şi de preşedinţie din motive de criză, cîteva ministere şi personaje politice sînt aglutinate într-un fel de holding-consorţiu cu regim aparte. Un fel de Minister al Propagandei – nenumit astfel, dar funcţionînd în regim similar – s-a constituit în jurul celor două doamne ministru şi al unei europarlamentare,