L-am cunoscut la Iaşi, la cel de-al 14-lea simpozion francofon de Endocrinologie, organizat de prof. dr. Eusebie Zbranca în mai 2008. L-am reîntâlnit la cel de-al 15-lea simpozion, în 2009. Prof. dr. Radan Dzodi´c, un nume reprezentativ pentru Centrul Naţional de Cercetare a Cancerului din Belgrad, este cunoscut în toată lumea pentru contribuţiile sale în Chirurgia tiroidei. La UMF „Gr. T. Popa“ din Iaşi, unde se reîntoarce de fiecare dată cu bucurie, este cunoscut şi ca un prieten al României.

Dezinvolt şi în timpul prezentărilor şi în afara lor, cu o experienţă profesională vastă, apreciat şi de endocrinologi şi deopotrivă de chirurgi, a cucerit pur şi simplu auditoriul. M-a cucerit şi pe mine.

După o minunată seară românească, desfăşurată la restaurantul Onix din Iaşi, la propunerea profesorului Eusebie Zbranca, am fost martor al unei întâlniri neaşteptate. Unul dintre prietenii profesorului, şeful unei instituţii importante din Iaşi, chiar şeful, ne-a condus – pe prof. dr. Radan Dzodi´c şi pe mine – către dealurile Buciumului. Ca să puteam admira, noaptea, plopii fără soţ. Monumentali acum, cu doi mai puţin (aşadar, încă fără soţ), deveniţi celebri prin versurile nemuritorului Eminescu, plopii m-au ajutat să cunosc un om. Dincolo de miezul unei nopţi de mai, plopii mi-au arătat şi o altă dimensiune a profesorului venit de la Belgrad.

Am coborât în faţa plopilor, străjuiţi de un bust al lui Eminescu. Si, în timp ce pregăteam aparatul de fotografiat pentru o imagine nocturnă, îl văd pe profesorul Radan Dzodi´c că se apropie de unul dintre plopi, încercând să-l îmbrăţişeze. Nu a reuşit să-l cuprindă nici pe sfert. Am declanşat aparatul mizând pe forţa de sugestie a comparaţiei între un om, monumental în specialitatea dânsului, şi un plop, monumental în alt fel. Surprins de lumina bliţului, profesorul s-a întors către mine. Mă aşteptam