"Odata, un ucenic s-a intalnit in pustie cu doisprezece pustnici zdrentarosi. Vino cu noi, i-au spus ei. Dar el nu s-a dus; poate ca i-a fost frica. Intorcandu-se la chilie, i-a povestit parintelui sau duhovnic intreaga intamplare, iar acesta i-a spus: Trebuia sa te duci cu ei, macar ca sa vezi unde locuiesc. si astfel, ucenicul nu i-a mai intalnit niciodata pe pustnicii aceia necunoscuti." Povestirea de mai sus este preluata dintr-o carte aparuta recent, intitulata "Pustnicii nevazuti ai Athosului. Misterul pustiei athonite", scrisa de Monahul Vlasie Aghioritul (Editura Panaghia, 2008, trad. Anastasia si Marcela Baliakou). Aceasta tema, cea a ascetilor care au puterea de a locui nevazuti in anumite spatii retrase, o vom intalni in numeroase religii. Este o traditie multimilenara pe care o regasesti incepand cu China antica si India, pana in iudaism si islam.
Cartea nu face, desigur, o asemenea panoramare, ci vorbeste strict despre Sf. Munte Athos adunand neasteptat de multe relatari despre prezenta unor astfel de pustnici acolo. In plus, intr-un capitol aparte relateaza povestiri asemanatoare de pe Muntele Sinai si de la Aghiofarango – Creta. Fenomenologia acestui subiect este stufoasa si fascinanta. Unii dintre acesti sfinti nevazuti traiesc realmente in spatiul nostru, pare-se, dar au puterea de a se face nevazuti pentru a nu fi deranjati. Altii, conform traditiilor spirituale, traiesc pe alte taramuri, prin excelenta sacre, si se fac vizibili rareori pentru a transmite vreun mesaj important, pentru a ajuta etc. Beneficiarii pamanteni ai intalnirii cu acestia sunt oameni alesi.
...As putea sa sporesc marturiile din carte cu inca una. Un calugar roman care inca mai este printre noi a locuit ceva vreme vreme la Sf. Munte. Mi-a povestit ca, la un moment dat, in timp ce mergea pe jos intre doua manastiri din Sf. Munte, a aparut din senin u
