A trecut o saptamana de la B’estfest si degeaba am suplinit serile si muzica live cu ore si beri la terasele din Capitala. Nimic nu mai e la fel. Parca ieri ii urmaream cu privirea pe la cei de la The Killers care au fugit dupa concert fara sa-mi lase autograf pe umar, un cuvant bun sau macar o privire de recunostinta ca i-am iubit din fata scenei timp de o ora. A fost putin, dar intens. Am stat si in ploaie pentru ei si am batut beat-ul in baltoace ca un cal naravas, eu si restul turmei de manji salbatici care-si tremurau coamele in ploaie, vant si muzica. Nu ne-ar fi putut opri nimic din adoratie. „Close your eyes, clear your heart...are we human or are we dancer...." si concertul The Killers a inceput cu melodia Human. A continuat cu hituri ca Read My Mind, All the things That I’ve Done si Mr. Brightside. Iar Brandon Flowers arata ca un copil frumos surprins in bocanci de soldat si haina cu epoleti, care isi exersa in fata oglinzii coregrafia controlata si energica de comandant al lumii. Si oglinda ii raspundea cu maini in aer si versuri invatate pe dinafara. Daca solul din fata scenei ar fi fost o mare plasa de sarit, publicul ar fi ajuns cu capul in nori, la propriu. Spre final Flowers a spus „We want to play one more song. Do you still have one more song left in you?" si au cantat din nou pentru noi, Jenny Was A Friend of Mine si When You Were Young, apoi s-au suit in microbuz si i-am urmarit cu privirea spre iesire. Am alergat in directia microbuzului, sa iau autograf, ca dupa un tren din care-mi facea cu mana o dragoste de-o vara. Si n-am mai apucat decat sa le flutur batista...

The Killers au fost pe scena miercuri, in Ziua zero a festivalului, ultimii dupa Snails, Patrice si White Lies si tot miercuri a plouat cu galeata. Norii s-au usurat peste capul nostru in timpul concertului Patrice, solistul de origine afro-americana care din solidarit