Anglismul „resort" are in romana contemporana doua domenii de utilizare: turismul si, de foarte curand, moda. Ca multe – cam prea multe – imprumuturi recente, si-a facut loc in limba noastra pentru ca ne-a fost lene sau pentru ca nu am stiut sa-l traducem. Nu introducea notiuni noi, fara reflex in limba, ca sa fi fost necesara adoptarea lui.
In plus, mai aveam doua substantive omonime (de provenienta franceza): resort 1 - „domeniu, competenta" si resort 2 - „arc" (tehn.). Nu este nici primul si, cu siguranta, nici ultimul cuvant care apare si se impune datorita nestiintei sau comoditatii vorbitorilor. Dupa cum nu este nici primul si probabil nici ultimul cuvant pe care limbile actuale de cultura il preiau din engleza, desi, la origine, a fost cuvant frantuzesc.
Prima atestare in engleza a lui „resort" (pronuntat rizort sau risort), cu sensul „loc in care oamenii merg pentru destindere", dateaza de pe la 1750. Cuvantul fusese imprumutat din franceza cu mult inainte, dar circula cu alt sens: „persoana la care poti merge pentru ajutor". Evolutia de la persoana pe care te poti baza la nevoie la sensul dezvoltat in engleza si impus in limbajul turistic international este neclara. Se poate sa fi existat un sens intermediar, ramas neconsemnat.
Sensul principal al lui „resort" este in zilele noastre acela de loc de odihna sau de distractie harazit turistilor. Deosebirea fata de clasicele destinatii turistice ar consta in faptul ca in locul ales pentru vacanta sau pentru un sfarsit de saptamana ti se ofera totul, la pachet, fara sa fii nevoit sa mergi in alte locuri pentru servicii sau distractii suplimentare. Resortul poate fi un complex turistic, o statiune sau un hotel cu multe stele care ofera servicii complete si complexe – masa si casa, activitati fizice, distractie si cumparaturi. In romana, cel putin pana acum si din ceea ce am putut
