Din punctul meu de vedere, puterea judecătorească este cea mai importantă într-un stat de drept. De ce? Pentru că dacă stăm şi analizăm fiecare fenomen negativ care a frânat şi frânează în continuare dezvoltarea acestei ţări, implicit creşterea economică şi ridicarea nivelului de trai al populaţiei, vom constata cu stupoare că se bazează pe infracţiuni.
În acest context, "gulerele albe" şi infracţiunile de corupţie sunt cele mai dăunătoare. Practic, de 20 de ani, în spatele puterii legislative şi executive s-au ascuns inşi corupţi, care prin faptele lor penale au adus prejudicii incomensurabile acestei ţări. Astfel de inşi au devenit complici cu diverşi afacerişti, inclusiv traficanţi de carne vie sau de droguri, aceştia din urmă câştigându-şi, prin intermediul relaţiilor sus-puse, un soi de imunitate în faţa instituţiilor statului. Aşa a înflorit economia subterană, aşa a ajuns MITA la rang de politică de stat. Cine ar putea sparge acest cerc vicios în care se învârt, mână-n mână, politicieni, şefi de instituţii, afacerişti, interlopi? Justiţia, evident! Din păcate, până acum nu am văzut niciun înalt responsabil condamnat pentru una din zecile de fapte reprobabile făcute publice de-a lungul anilor. Sigur, în faţa instanţei are un cuvânt de spus nu numai acuzarea ci şi apărarea, iar avocaţii ştiu să folosească procedurile legale în beneficiul clienţilor lor. Pe de altă parte, ani în şir, magistraţii s-au aflat sub jugul puterii. Abia de câţiva ani se poate vorbi de salarii în conformitate cu importanţa socială a muncii, care, coroborate cu inamovibilitatea garantată de lege, ar trebui să asigure mult aşteptata indepedenţă a justiţiei. În acest sens, cred că la ora actuală magistraţii se împart în trei categorii: retrograzii sau antireformiştii, cei care se opun progresului, infatuaţii, cei care sunt conştienţi de puterea ce le-a fost conferită de lege şi p