Marusiana, o mamă de numai 27 de ani, se luptă cu o boală despre care medicii nu pot spune nici măcar în ce stadiu este: hepatită cronică autoimună. Polialergia medicamentoasă de care suferă a făcut ca femeia să nu poată urma nici un tratament.

Bazinul a început să i se umple cu acid. Stările de ameţeală şi de greaţă, durerile cumplite de musculatură, cuţitele pe care le simte clipă de clipă înfipte în ficat o fac să strângă din dinţi. Se chinuieşte cumplit, dar ştie că trebuie să învingă boala.

Pentru ea şi mai ales pentru copilul de 7 ani, care, în lipsa ei, ar rămâne singur.

"Ce poţi face când ştii că tu nu mai trăieşti mult, să te trezeşti în fiecare zi cu acest gând... Oare azi e ultima zi? Cred că medicii nu ştiu că eu am bagaje multe, unele pline de bucurii, altele pline cu dezamăgiri. Când ştii că mai ai de trăit 20, 30, poate 80 de ani, simţi că mai ai timp să-ţi faci bagajele, dar atunci când trebuie să fii pregătit în fiecare clipă? Sunt o mama de 27 de ani, cu un băieţel în clasa a II-a. Cea mai mare realizare a mea din ultimii 8 ani, pentru care vreau să lupt să trăiesc!"

Aşa îşi începe povestea Marusiana Piţigoi.

De mai bine de cinci ani se chinuieşte să supravieţuiască unei boli căreia medicii români nu i-au descoperit misterul care o face invincibilă: hepatită cronică autoimună. Un butoi cu pulbere. Un organism care colcăie de "autoanticorpi direcţionaţi împotriva celulelor hepatice". Cauza bolii nu se cunoaşte.

"Dacă cineva mă priveşte, nu prea îşi dă seama că sunt bolnavă. Nu îmi strig boala, nu îmi afişez suferinţa. Îmi colorez obrajii şi buzele, să pară cât mai sănătoase. Încerc să am chipul luminos, merg la lucru, deşi medicii mi-au recomandat să stau acasă, să nu fac efort. Am nevoie de bani pentru a trăi, pentru a-mi întreţine copilul. Sunt o mamă singură..." .

Marusian