Unii tineri urmează facultate după facultate pentru a amâna pe cât posibil momentul în care ar trebui să se descurce pe cont propriu. Constrânşi de veniturile mici şi cocoloşiţi de părinţi, tinerii părăsesc tot mai târziu căminul părintesc. Plătesc însă un preţ: lipsa intimităţii. „După ce îmi dau licenţa la anu’, cred că mă înscriu la Ştiinţe Politice. Dacă prind un loc în cămin, scap de chirie şi nu mai trebuie să mă angajez. Ce, n-am destul timp apoi să găsesc unii ­care să-şi bată joc de mine pe bani puţini?! Plus că aşa, ai mei îmi vor trimite în continuare bani. Circul şi gratis că prost nu sunt şi oi lua pe locurile de la stat ca să scutesc şi abonamentul pentru transport“, îi explică Adrian T. (23 de ani) planurile de viitor unui amic, căutând cu privirea aprobarea acestuia.

Spre deosebire de cei care fug de responsabilităţi şi profită cât mai mult de statutul de studenţi, mulţi dintre tinerii români sunt nevoiţi să stea cu părinţii din lipsă de alternative.

Dependent de mama şi de tata

Bucureşteanul Florin Bratu  (34 de ani) ne-a mărturisit că şi-ar dori să trăiască pe cont propriu, dar că, din păcate, până acum nu a putut pune în practică această dorinţă. „Ca şofer, câştig lunar chiar mai puţin de 300 de euro. Pe lângă ăştia, îmi mai ies 60 de euro pe lună pentru că sunt instructor de dans.

Din banii ăştia ar trebui să plătesc o chirie de minimum 150 de euro - partea mea din cât se practică acum pentru un apartament de două - trei camere, pe care l-aş închiria cu unul sau doi prieteni. Apoi, ar mai fi de plătit întreţinerea, facturile la lumină, internet, cablu şi altele. În total, m-ar duce pe la 250 de euro“, face un calcul scurt Florin.

Din restul de bani ar trebui să-şi cumpere mâncare, să se îmbrace şi să mai plătească o ieşire din când în când, în oraş. „Mai sunt şi cheltuielile n