Un program intens mediatizat, comentat si disecat al actualului Guvern este Programul "Prima Casa". Poate cel mai important lucru de observat este ca acest program este unul social, si nu un program de criza.
Un program de criza veritabil ar fi mizat, in principal, pe relansarea economiei, concentrandu-se pe aducerea de plusvaloare la bugetul statului. Prin nivelurile grilei de preturi agreate, acest program favorizeaza cumpararea de apartamente vechi, apartamente care nu aduc plusvaloare decat ipotetic, dupa un lung lant de "daca". Un program anticriza ar fi sustinut cumpararea de case noi, incurajand demolarea celor vechi, stimuland astfel toate domeniile economiei, asemanator Programului "Rabla" (la rascruce, americanii spun: "Out with the old, in with the new"). Astfel, s-ar fi stimulat productia, s-ar fi protejat locurile de munca, ar fi crescut investitiile, s-ar fi dezvoltat/creat infrastructura, s-ar fi realizat progresul social general.
Se poate afirma ca, mai mult decat un program social, "Prima Casa" este un program de imagine. Se spera ca oamenii vor fi recunoscatori statului (direct proportional cu perioada cat locuiesc in respectivele case) pentru felul cum acesta s-a luptat eroic cu rata dobanzii la credite in perioada de criza. In plus, se mizeaza pe faptul ca statul, din ratiuni sociale, nu va executa sau va executa foarte tarziu proprietarii rau-platnici. Astfel, se creeaza o masa de manevra considerabila, care din datorie morala nu se va revolta impotriva statului, indiferent de ce masuri ridicole va lua acesta.
Prima garantie oferita bancii este garantia guvernamentala. Dupa ce banca executa garantia guvernamentala, statul se subroga in drepturile bancii si devine un creditor beneficiar al ipotecii. Banca isi incaseaza banii prin garantia statului, adica din banii celor care isi platesc linistiti impozitele. Privind egois
