Ultimul roman al lui Ioan Lăcustă, Replace all (Colcăiala), reprezintă sensibil mai mult decât o poveste voioasă cu securişti, după cum cea mai recentă reuşită narativă a lui Matei Vişniec, Sindromul de panică în Oraşul Luminilor, înseamnă cu totul altceva decât o hartă turistică a Parisului de azi. (Nu improvizez retoric. Sunt critici care au comentat în felul acesta cele două cărţi.) A le citi însă aşa, otova şi reducţionist, echivalează, până la urmă, cu a nu le citi deloc. Ca să nu mai vorbesc de atât de fertila, sub aspect interpretativ, relectură. Ea nici nu mai încape în schemă. Ore pierdute de pomană! Aşa se face că cea mai pertinentă analiză a volumului regretatului Ioan Lăcustă rămâne aceea dezvoltată în postfaţă de Bogdan-Alexandru Stănescu. (Ca atent cititor al presei culturale ce sunt, revenirea lui în scris mă bucură sincer.) Şi nu înţeleg de ce nici un alt comentator n-a ţinut cont de traseul schiţat limpede în cele câteva pagini care urmează romanului. Sunt, probabil, pricini de orgoliu.

Povestea din Replace all (Colcăiala) evoluează, la propriu, pe două planuri. Avem, pe de-o parte, realitatea accesibilă a unui orăşel românesc în primii ani după prăbuşirea comunismului. Lumea aceasta în mic reproduce de fapt în epură determinările contextuale ale lumii mari. Pentru cei de aici, ca şi pentru ploieştenii lui Candiano Popescu, revoluţia din decembrie 1989 are în primul rând dimensiuni locale. Adevăraţii martiri sunt cei căzuţi în faţa Consiliului Judeţean, nu cei de aiurea, din îndepărtata Piaţă a Universităţii. Ai noştri-s, întotdeauna, mai buni. Probabil din acelaşi spirit chibzuit al comunităţii, mai marii de ieri sunt aceiaşi cu şi mai marii de azi. Fostul maior de securitate Goncea, devenit între timp general, conduce din umbră întregul judeţ. El numeşte, în noul regim democratic, parlamentarii; el stabileşte, taciturn, prefectul;