Născută în Statele Unite, Cristina Bejan, fiica inginerului român Adrian Bejan, autor al Teoriei Constructale, a început să se facă remarcată în lumea dramaturgilor şi a scenariştilor contemporani.

Doctorand la Universitatea Oxford, Wadham College şi cercetător la Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington, Cristina Bejan s-a lansat în România cu piesa “Colombo Calling”, în care a colaborat şi Maia Morgenstern.

A pus bazele unui proiect cultural inovator în Bucureşti, acela al unui teatru în limba engleză, prin intermediul căruia să promoveze în străinătate reprezentaţii ale pieselor româneşti traduse, în ideea de a promova dramaturgia autohtonă contemporană dincolo de frontiere.

Liviana Mustafa: Cum a fost posibil acest love affair cu România, considerând stilul tău de viaţă occidental şi care au fost solicitările, din punct de vedere social, pentru un american cu rădăcini româneşti?

Cristina Bejan: Este într-adevăr un love-affair, cu toată frenezia, descoperirile, complicaţiile şi durerile de suflet pe care le implică o astfel de legatură. Povestea mea începe pe când eram doar o fetiţă, acasă în Carolina de Nord, prin anii '80, când tatăl meu ne însoţea la culcare cu o poveste despre tinereţea lui in România.

Poveştile lui, combinate cu momentele în care trimitea familiei noastre din Galaţi pachete cu tot felul de lucruri au creat în jurul acestui loc un univers de mister pe care nu credeam că voi reuşi vreodată să-l dezleg.

Odată cu revoluţia din 1989, tatăl meu a reuşit să revină în România. În anii 2000 a început călătoria mea personală în România. Am învăţat limba română, m-am cufundat practic în istoria şi cultura unei ţări creând o viaţă a mea în Bucureşti.

Cât despre solicitările sociale, există o dublă obligaţie pe care o implică statutul de membru al oricărei D