„Fiecare în parte suntem insule de excelenţă,

împreună reprezentăm o puternică

forţă de schimbare“

(Dr. Manuel Dayrit, director al Departamentului de

Resurse Umane pentru Sănătate al OMS) Din 1978, anul Declaraţiei de la Alma-Ata, principiile fundamentale ale asistenţei medicale primare enunţate în acest document nu au contenit să-şi dovedească valabilitatea, indiferent de evoluţia cerinţelor şi priorităţilor din sănătate. Raportul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pentru anul 2008 punctează această recunoaştere, fiind intitulat: Asistenţa medicală primară – Acum mai mult ca niciodată. De ce? Pentru că sistemele de sănătate actuale, diferite de la o ţară la alta, au o problemă comună: incapacitatea de a răspunde optim cerinţelor şi nevoilor specifice, atat la nivel individual, cat şi populaţional. Or, valorile asistenţei medicale primare sunt singurele care creează premisele schimbărilor dorite: egalitate, accesibilitate şi continuitate, abordare holistică.

La nivel mondial există mai multă informaţie, mai multă experienţă, mai multe fonduri. Cu toate acestea, inegalităţile în exercitarea dreptului fundamental la sănătate continuă să existe şi ele. In plan politic, acest lucru nu mai poate fi ignorat, aceasta fiind una din urmările faste ale procesului de globalizare. Ca urmare, în documentul menţionat, OMS sugerează factorilor decidenţi din fiecare ţară o schimbare de paradigmă în ceea ce priveşte repoziţionarea asistenţei medicale primare în cadrul sistemelor de sănătate şi, la fel de important, referitor la percepţia acesteia. De exemplu: • asistenţa primară e bine să aibă rolul de coordonare a asistenţei medicale la toate nivelurile, a o considera simplă antiteză a asistenţei secundare fiind o eroare • asistenţa primară nu înseamnă investiţii minime, ci considerabile, dar este cea care oferă cel mai bun raport cost/eficienţ