Deşi la Teheran s-a reinstalat liniştea, luptele pentru puterea politică şi economică continuă în surdină. Preşedintele Ahmadinejad are de ce să fie îngrijorat, deşi pare să fi pus capăt protestelor. Doar o parte a liderilor religioşi l-au felicitat pentru victorie. Bilanţul demonstraţiilor anti-Ahmadinejad din Teheran pare să-i fie favorabil mai degrabă preşedintelui reales. Tinerii care au ieşit în stradă s-au resemnat, mai cu seamă de teama represiunii dure a miliţiilor religioase. Ayatollahul Rafsanjani, de la care mulţi aşteptau o întorsătură abilă de situaţie, a preferat până la urmă o strategie prudentă.

Citiţi şi:

Focuri de armă şi arestări în capitala Iranului

Iran: G8 unanim pentru a da o şansă de negociere Iranului

Ahmadinejad are probleme acasă

Mir Husein Mousavi, contracandidatul preşedintelui, după câteva declaraţii tari, se întoarce încet-încet în semi-anonimatul din care a ieşit pe perioada campaniei electorale.

Condamnările previzibile ale Occidentului n-au fost urmate de măsuri de sancţionare a eventualelor abuzuri ale puterii de la Teheran. Mahmoud Ahmadinejad pare mai stăpân pe situaţie decât în 2005, când a câştigat primul mandat.

Tăcere grea

Şi totuşi există o notă de subsol importantă în această poveste. Au fost puţini cei care au remarcat că din peisaj lipsesc câteva personaje-cheie.

Este vorba de liderii religioşi locali care au tăcut în toată această perioadă fierbinte prin care trecea capitala iraniană. Nu au scos un cuvânt când susţinătorii lui Mousavi au ieşit în stradă. Dar, şi mai semnificativ, au păstrat tăcerea când Ahmadinejad a fost redeclarat preşedinte.

 După cum remarcă „The New York Times”, doar doi lideri religioşi locali l-au felicitat pe Ahmadinejad pentru victoria în alegerile prezidenţiale. În r