Arkadi si Boris Strugatki sunt cunoscuti cititorilor romani de o buna bucata de vreme, de la povestirile publicate in revistele SF ale anilor ’90, si chiar mai dinainte, din almanahurile Anticipatia ale anilor ’80, unde au aparut „Picnic la marginea drumului" (1985) sau „A doua invazie a martienilor" (1988).
Si-au atras inca de la inceput pretuirea fanilor SF datorita „aerului estic" din povestirile si romanele lor, acea impletire de minunare sefista cu calitate a scriiturii, acea sugerare a problemelor carora cei doi scriitori rusi le pun aripi metafizice.
"Scarabeul in musuroi" (1981 – aparuta in romaneste la Nemira in 1993 si la Paralela 45 in 2009, traducere si postfata de Valerian Stoicescu) face parte, impreuna cu "Insula locuita" (1969) si "Valurile linstesc vantul" (1985 - aparuta in romaneste la Nemira, in 1994) dintr-o trilogie a Pelerinilor, o civilizatie extraterestra care intra in contact cu pamantenii.
Romanul aparut recent la Paralela 45 se infatiseaza cititorului ca un roman pseudo-politist (din care lipseste crima), ca un thriller (din care lipsesc fiorii), dar cu toate calitatile acestor (sub)genuri literare la un loc. Este o ancheta oficiala pornita pentru descoperirea lui Lev Abalkin. Cine este Lev Abalkin? Citesti cartea si nu ramai cu vreo certitudine. Poate fi un pamantean al viitorului la fel de bine cum poate fi un extraterestru infiltrat printre noi, cu cine stie ce ganduri ascunse.
Dar nu asta e important. Importanta este reactia pamantenilor la toata povestea cu acel sarcofag in care se aflau treisprezece ovule fecundate, obiect gasit de pamanteni, adus pe Pamant si lasat sa-si faca treaba: adica nasterea a treisprezece oameni (?) care, pentru siguranta planetei, au fost expulzati apoi pe alte planete, cu interdictia de a se intoarce.
Ca in "Picnic la marginea drumului", avem de a face si aici cu artefac
