- Diverse - nr. 333 / 10 Iulie, 2009 Traienuc al lui POPICA parea ca acumuleaza, cu fiece clipa si cu fiecare cuvant spus sotiei, care-l sorbea cu lacomie din ochi, o mare spaima si o mare neputinta. Ochii lui alergau disperati in stransoarea acelui spatiu inchis... Nacajit, trecea dincolo de personaj, se inalta deasupra lui, slobozind asupra sa toate tristetile, toata teama si descurajarea, tot ce il putea face adevarat, umanizandu-l, scotandu-l din panoplia cu caractere prefabricate. Starile lui Traienuc nu mai erau reluate intr-o desfasurare previzibila. Nu dorea sa fie doar o rostogolire de sunete pentru acoperirea marilor sale neputinte, fapt pentru care ii spuse: - Sa stii, draga mea, ca am vandut... televizorul... Lumina din camera parca se despica in fasii, porti uriase, deschise spre intensitatea plutirii. Surprinsa de fapta, LENUTA incepu sa lacrimeze. Dupa un timp, rosti: - Si ce-ai facut cu banii?!?... Rusinat, Traienuc, arunca: - I-am investit in pungi. Lenuta traia o energica infasurare in sine si un ecou din adanc ii raspundea ca un susur de izvor cristalin... pungi... pungi... Ceva ii oprea respiratia, iar reflexele orbitoare ale becului de neon o faceau sa lacrimeze... Calauzita de un mecanism interior, isi purta, tacuta, energia spre serviciu. A doua zi de dimineata, mahmur, dupa o seara de betie, TRAIENUC se reintalni nas in nas cu Lenuta, care-l chestiona: - Ce-ai facut cu frigiderul?!?... Unde sunt banii?!?... - I-am investit in pungi! se rasti Traienuc. Lenuta reusi sa-si coordoneze miscarile, indoind usor genunchii, regasind pozitiile de echilibru, stapanindu-si fragilitatea gleznelor, indepartandu-se fara grai. Seara, observa ca disparuse aragazul si toata noaptea isi astepta, deceptionata, sotul. Spre dimineata, aparu pe doua carari. - Unde-i aragazul, Traienuc? intreba Lenuta. Unde sunt banii?!... Cu ochii dati peste cap si gla