- Comentariu - nr. 333 / 10 Iulie, 2009 Un lucru este cert. Tipetele isterice ale UDMR si PCM nu mai reprezinta nimic, nu mai sperie pe nimeni, in fata fermitatii autoritatilor. Or, tocmai acest lucru a lipsit in ultimii aproape 20 de ani. A facut-o, acum, Traian Basescu, care, intamplator sau nu, si-a dat seama (pacat ca nu a facut-o mai demult!) ca nu exista nicio deosebire intre Antal Árpád, László Tökes si Marko Béla sau László Borbély, atunci cand le sunt prejudiciate privilegiile, pe care ei considera ca le merita cu varf si indesat. Asa cum paralelele nu se pot uni niciodata, nici interesele (financiare) ale lui Verestoy Attila nu pot fi congruente cu acelea ale minoritatii maghiare. Etnicii sunt doar utilizati ca o masa de manevra exclusiv pentru folosirea unei presiuni la adresa noii Puteri, din care UDMR a fost exclusa. Asta vor, de altfel, sa dovedeasca Marko Béla et comp. Ca trimiterea Uniunii in Opozitie a fost o grava greseala! Atat si nimic mai mult. Ei vorbesc de autonomie teritoriala, dar este o naivitate, daca nu chiar o tampenie, ca vreun lider maghiar sa creada ca vreodata acest lucru va fi realizat; ca vreodata articolul 1 din Constitutie _ care stipuleaza clar ca statul roman este national, unitar si indivizibil _ ar putea fi schimbat de dragul lui Marko Béla ori György Frunda, care a declarat la Adunarea parlamentara a Consiliului Europei ca nu s-a aflat acolo pentru a reprezenta… Romania! Foarte bine, caci nici noi, romanii, nu am avut vreodata sentimentul ca am putea fi reprezentati peste granita de un personaj ca el sau ca Marko Béla, care, ca vicepremier roman, ceruse insistent autonomia in limba maghiara chiar la Budapesta! Acesti oameni traiesc in secolul trecut, in perioada de haos, de frustrari, de adversitati interne, de dupa… Trianon. De aceea, ori de cate ori se iveste ocazia _ ori ne provoaca, pescuind mereu in ape tulburi _, treb