Fromage fondue e varianta senzorială, concretă şi în mic, a melting-pot-ului. Gustată din Paris şi pînă în La Suisse Romande, e întrepătrunderea de gusturi, întîlnirea de bucate (în bucăţi), îmblînzirea savuroasă a diferenţelor culturale. Pe care mi-o evocă o carte recentă, Deux migrants de l'ecriture. Panaďt Istrati et Felicia Mihali, apărută în 2008 în colecţia Imago a Universităţii din Calabria, îngrijită de Gisčle Vanhese. Desenul de pe coperta fucsia, făcînd şi vizual atractivă o temă de interes, Encre sans titre, aparţinîndu-i lui Alain Tasso, exprimă cum nu se poate mai exact ideea centrală: aceea a cernelurilor amestecate, ca apele Dunării lui Istrati, ca volburile imaginaţiei Feliciei Mihali. În care fiecare din cei şaisprezece colaboratori ai volumului încearcă, în franceză şi italiană, să găsească "structurile antropologice ale imaginarului" (una din mizele întregii colecţii), să afle care e patria literară a acestor călători dintr-o limbă în alta.
Un Babel balcanic, la Istrati, în a cărui Brăilă colorată Gisčle Vanhese găseşte urme de albanezi. Un loc în care cazi şi te ridici (chiar dacă trimiterea la unduirea spaţiului mioritic îmi pare oarecum forţată...), apuci pe căile labirintului, porneşti în nesperate călătorii spre un Orient nefamiliar, pe care, totuşi, parcă l-ai cunoaşte. Reveriile apei, cu dese trimiteri la Bachelard, nu ocolesc acest univers de ţărm, cu neamuri care vin şi pleacă, în tempo-ul legănat al vapoarelor. O lume cu căpitani şi cu mistere, cu ţări pierdute şi haiduci. Tîlhari de apă şi de uscat, care fac oportună o discuţie despre violenţă, în capitolul Rodicăi Zafiu, L'immaginario della violenza. Lumea orientală, exotică, a lui Istrati e zguduită de convulsii, de dramele unor oameni care-şi fac singuri dreptate, de nelegiuire. Nu moşteneşte cele O mie şi una de nopţi, ci arată un Orient mult mai crud, stîrnind,
