Pentru inceput, la Balcic am incercat niste icre dulci care merg la tanc cu pita cu unt si branza denumita la ei parlenca, niste kaiser care e de fapt carne de vita crud uscata si imboiata si niste branzeturi bulgaresti excelente, de la feta pana la varianta cu mucigai nobil. Trebuie sa va spun ca, oriunde mergeti in Bulgaria, veti gasi o branza care, cu parere de rau recunosc, bate bricolajul nostru lactat.
Trebuie sa mergi in Bulgaria ca sa intelegi de ce lumea vorbeste frumos despre oamenii astia. La nivel de politica au fost mai natangi decat urmasii getodacilor, dar acum si acest aspect va fi pus serios sub semnul intrebarii, avand in vedere cine a castigat la alegerile de saptamana trecuta si ce avem noi aici. Iar la nivel de ospitalitate si organizare turistica, nu sunt ingamfati sau suficienti ca noi, ci doar foarte ospitalieri. Aici vorbim de bunul-simt al poporului bulgar; nu stiu ce fac politistii pe strada si cum ii urmaresc pe romanii care incalca limita de viteza. Dar de la hotelurile mari si pana la casele de oaspeti din Veliko Tarnovo, m-au impresionat dedicatia si dorinta de a sluji fara a fi servili.
Ceea ce m-a determinat sa merg la Balcicul din Bucuresti. Care se afla la poalele blocului Perla, mandra asezare din perioada comunista (daca stateai la Perla erai cineva, nu?). Aici si-a facut omul un restaurant bulgaresc, fara recuzita reclamista, cu flori proaspete, pe care nu trebuie sa le stergi de praf, cu poze ale reginei Maria, cu o terasa acoperita si racoroasa si cu un serviciu atent. Restaurantul reinvie un stat bulgaresc cu case mici si ochete, cu flori la geam. Tare dragut.
Trebuie sa recunosc ca eu, cand aud de Balcic, automat ma gandesc la Aliz care e experta in Balcic, in tablourile de acolo, in istoria locului si a proprietatilor romanesti de acolo. Iar restaurantul nu-mi strica impresia placuta, dimpotriva,
