Unul dintre subiectele pe care s-a batut cel mai mult moneda in campania electorala din toamna a fost descentralizarea si reducerea aparatului administrativ astfel incat institutiile statului sa devina mai eficiente. Totul, doar de fatada.

La sase luni de la preluarea puterii de catre guvernul Boc, ministerele sunt la fel de incarcate si functioneaza la fel de greoi ca inainte in ciuda expirarii mai multor deadline-uri privind reorganizarea lor.

Sunt multe ministere sau functii de secretar de stat care pot fi comasate sau pur si simplu desfiintate.

La ce mai este nevoie de un Minister al Culturii si Cultelor, de pilda, de vreme ce multe dintre obiectele de patrimoniu se afla in grija directiilor de cultura aflate in subordinea Consiliilor Judetene? Oare nu astfel se traduce descentralizarea in domeniul culturii propavaduita de guvernul Boc, adica spre managerierea bunurilor statului de catre autoritatile locale?

Sa dam bani la Biserica?

De ce este nevoie sa subventionam Biserica (toate cultele recunoscute de stat primesc bani de la statul roman) prin acelasi minister, de vreme ce nu avem religii nationale, precum Grecia sau Marea Britanie?

Cultele vor primi in acest an aproximativ 100 de milioane de euro de la stat, prin legea bugetului de stat, pentru salariile preotilor din Romania si din strainatate, a personalului neclerical, pentru intretinerea schiturilor de la muntele Athos si a unor monumente.

De ce este nevoie de Ministerul Turismului, al Tineretului si Sportului, al Comunicatiilor sau al IMM-urilor, de vreme ce aparatul administrativ este sufocat de agentii cu activitati care se suprapun? Oare nu tot autoritatile locale ar putea prelua (structuri in aceste domenii exista deja) atributiile de promovare in turism sau gestiunea bazelor sportive care sunt prezentate de ministerele nou-infiintate?

Ce