Probabil ca, dincolo de partizanatele politice de o culoare sau alta, multi oameni ar fi de acord cu afirmatia usor eufemistica potrivit careia guvernele Romaniei nu prea exceleaza in materie de politici si management (macro)economic. Mai bine sau mai rau, mai lent (de obicei) sau mai repede, economia romaneasca s-a restructurat, adaptat ai dezvoltat cu prea putin ajutor din partea – iar uneori s-ar putea spune chiar ca impotriva – guvernului.

Lucrul acesta se vede foarte clar astazi, cand guvernul sufera de o lipsa cronica de idei „anti-criza” (ca sa fim sinceri, nici precedentele cateva guverne n-au fost mult mai breze; au avut doar sansa unei extraordinare combinatii de factori exogeni favorabili).

Si e pacat, pentru ca lucrurile n-ar trebui sa stea neaparat asa. Daca n-ar suferi atat de autism, cat si de miopie, guvernul ar constata ca exista – inca mai exista – in Romania profesionisti desavarsiti care au si idei, si solutii, si argumentele cu care sa sustina aceste solutii. Nefiind nici amatori, nici subiecte de scandal, fireste ca acesti oameni nu „dau bine pe sticla,” doar cativa fiind, cand si cand, citati prin presa de specialitate.

Printre ei, Prof. Dr. Cezar Mereuta, de doua ori laureat al Premiului Academiei Romane pentru Economie, o personalitate pe cat de puternica, pe atat de discreta. Prea discreta.

Studiul alaturat este academic si arid pentru multi, insa este concis, la obiect, si ajunge la cateva concluzii extrem de interesante, atat pentru actuala perioada de criza, cat si pentru economia romaneasca in general, cu atat mai mult cu cat perioada studiata este practic intreaga epoca post-comunista (1991-2008).

1) Evolutia productiei industriale este aceea care determina evolutia PIB in Romania, si aceasta intr-o proportie cu mult mai mare decat ar putea sugera ponderea propriu-zisa a sectorulu