Doamna Udrea vine cu o idee care – după părerea domniei sale – ar amplifica virtuţile de destinaţie turistică a Capitalei: să se dărâme zidurile care înconjoară Casa Poporului – Palatul Parlamentului – făcând din curţile interioare ale acesteia spaţiu de promenadă publică. Dacă nu e decât o provocare, ideea nu e de aruncat la coş. Şi aşa Bucureştiul lui Oprescu nu se poate lăuda cu prea mulţi metri de spaţii verzi pe cap de locuitor, astfel încât acest patrimoniu ar fi cât se poate de binevenit.
Evident că se ridică o serie de chestiuni, între care şi securitatea acestui perimetru. Dar clădirea capitoliului din Washington nu este în aceeaşi situaţie, înconjurată de un parc public suplimenrar? De ce i-ar fi mai greu SPP-ului să păzească clădirea decât actualele garduri? Un prim inconvenient l-ar constitui faptul că spre deosebire de Capitoliu, Casa Poporului a fost gândită ca o fortăreaţă înconjurată de ziduri de protecţie. Să demolezi acum zidurile ar fi un efort şi o cheltuială care n-ar pica de loc bine pe fondul nevoilor actuale din economie.
Propunerea doamnei Udrea mă duce însă cu gândul la altceva. La Palatul Cotroceni! Acesta a fost, vreme de peste trei decenii, un superb parc deschis publicului. Bucureştenii obişnuiau să facă aici plimbări de seară, pe vremea când Palatul Pionierilor nu fusese încă confiscat de Ceauşescu. De ce nu s-ar reînnoda această frumoasă tradiţie, împotriva căreia sunt sigur că preşedintele, cum e dânsul dornic mai mereu de băi de mulţime, n-ar avea ceva de obiectat.
Pragmatismul doamnei Udrea mă duce însă cu gândul şi la alte idei. Mai precis, la rostul ministerului domniei sale. Cum bine zicea şi dânsa, turismul nu prea are nimic comun cu Capitala, de ce n-ar muta sediul ministerului la Mamaia, pe perioada verii, şi la Braşov, în sezonul de iarnă? În felul acesta, şi ministrul, şi funcţionarii m
