- Cultural - nr. 334 / 11 Iulie, 2009 Luni, 6 iulie 2009, in Casa Artelor din Cluj-Napoca a avut loc vernisajul expozitiei de pictura a artistului targumuresean Radu Florea. Artistul a pus pe simeze 60 de picturi in ulei pe panza, marcand cei 20 de ani de activitate in domeniu. Expozitia sta sub semnul dilemei, chiar lucrarea de pe panoul de la intrare se intituleaza astfel. Meditativ in fata tabloului si pufaind din pipa, tinand paleta in mana asemeni lui Hamlet, artistul isi pune intrebari existentiale: "a fi sau a nu fi?". Si cate sensuri nu poate avea intrebarea! Unul esential este acela de a fi, de a exista, si se refera la intamplarile dramatice din viata artistului. A doua intrebare, la fel de importanta, este aceea de a fi sau a nu fi artist. Groaznice dileme, motive de adanci meditatii, tristeti si bucurii. De-a lungul simezelor, tablourile ne dezvaluie dilemele artistului in ce priveste pictura. Daca in primele faze ale contactului cu aceasta arta a pictat dupa indemnul unui bun prieten, "Picteaza ce vezi!", in cea de-a doua faza a deprins limbajul culorilor si nuantelor, al tonurilor si al armoniilor consonante si disonante, al dominantelor, al petelor plate si al petelor picturale, al amestecului complementarelor si al lucrului in griuri colorate. In ultimii 5 ani, etapa mai larg ilustrata in expozitie, artistul se apropie mai mult de Picasso si Matisse si se indragosteste atat de desen, cat si de pata plata vibrata pe suprafata a fovistilor. Am vazut in aceasta expozitie si lucrari amintind de expresionistii germani si de arta nonfigurativa americana. Prilejuri de vesnice dileme: desenul sau culoarea; cerebralul sau sentimentalul; culoarea amestecata sau culoarea pura; figurativul sau nonfigurativul? Asemenea lui Ianus, viata iti arata doua fete care fac un intreg, sunt complementare asemenea faunului si nimfei, asemenea Icarului in cadere si Icarului