O viziune implinita
La plecarea regelui Mihai detronat, cineva il zareste pe printul Vladimir Ghika in suita regala. Dar printul nu avea nici un bagaj, spre deosebire de toti ceilalti care aveau bagaje consistente. Intrebat de ce pleaca despuiat si fara nimic, printul-preot a raspuns simplu: Eu nu plec. Oasele mele vor fi ingropate aici, in Romania. Si intr-adevar, a ramas in tara, a fost arestat, a fost inchis la Jilava. Cu doi ani inainte de a sfarsi, a avut o viziune si a spus: Cred ca Iisus imi va acorda intr-o zi harul martiriului. A primit harul martiriului. A murit epuizat de tortura, la Jilava, pe 17 mai 1954. Dupa marturia unor detinuti aflati in aceeasi celula, data mortii este 16 iunie 1954. Acest om fabulos, atingand suprafirescul, a fost contemporan cu noi...
Pe 17 mai, in fiecare an, eu stau langa mormantul lui Vladimir Ghika, la cimitirul Bellu. Un sculptor i-a facut o cruce svelta, inalta, cea mai inalta. Sugerand parca inaltimea sa fizica si duhovniceasca. Trupul sau, ingropat intai in cimitirul Jilava, a fost adus la Bellu, nu stim la ce data, probabil dupa 7 ani, in 1961.
Un om fabulos
S-a nascut la 25 decembrie 1873, pe cand tatal sau era ministru plenipotentiar al Romaniei la Constantinopole. A fost nepotul ultimului voievod Ghika, arnaut prin stramosi, aroman din Iliria, zice o sursa, inrudit si cu regii Frantei, prin mama sa, printesa Alexandrina. Avea inzestrari mentale exceptionale. Era predestinat faptei mari: urmarea lui Iisus.
Mai tarziu, avea sa spuna: Nu incerca sa faci din tine o capodopera, ci un instrument de fericire.
El a facut din viata sa si una, si alta. Era fabulos!, ne spune Tertulian Langa, care candva i-a fost discipol. Pe langa darurile primite in mod natural - o minte sclipitoare, memorie uriasa, o bunatate vindecatoare - el a facut si asceza severa, a avut o disciplina rigur
