- Editorial - nr. 334 / 11 Iulie, 2009 Zilele trecute am recitit o carte pe care, la vremea aparitiei ei, romanii din tara nu aveau cum s-o tina in mana. Este vorba de "Istoria Romanilor", scrisa de regretatul Vlad Georgescu, omul de stiinta care, de la microfonul Europei Libere, ne tinea constiinta treaza in vremuri de restriste. Am fost interesat, mai ales, sa confrunt opiniile sale cu ale altor istorici in ce priveste caracterizarea clasei politice romanesti, si, fara a intra in amanunte, putem conchide ca concluziile la care ajung acestia nu le sunt favorabile sefilor de partide, fie ele si istorice, precum si unora dintre cei care au condus tara sau au avut, intr-un moment al istoriei neamului, mari responsabilitati la inaltimea carora nu s-au ridicat din varii motive. Pentru ca nu doresc sa fac o comparatie intre istorici, este suficient sa spun ca majoritatea lor, fie ca vorbim de cei care au ilustrat la cel mai inalt nivel aceasta stiinta in secolul trecut, fie ca facem trimitere la contemporanii nostri, toti sunt de acord ca multele rele din istoria natiei noastre li se pot imputa politicienilor, care au detinut sefia unor partide, ori celor care, la timp de rascruce pentru tara, nu s-au invrednicit sa se ridice la inaltimea evenimentelor. Nu lipsesc din caracterizarea lor acuzatii de torpilare a propriilor partide, de subminare a autoritatii statului roman, de diverse potlogarii si afaceri dubioase, de incapacitatea de a se ridica la inaltimea misiunilor la care i-a chemat istoria in momente cruciale pentru tara. Ei, oamenii politici romani, au zadarnicit sperantele de mai bine ale romanilor, din lasitate, din indolenta, din oportunism, din invidie, din incultura, din razbunare, din prostie, ori chiar la ordinul adversarilor. Suficient este sa amintim doar de zilele pe care Majestatea Sa, Regele Mihai, le-a avut de trait in august 1944, cand, liderii pol