Minerul din Baia Mare a bătut ani de-a rândul perforatorul în munte, în căutare de zăcăminte. După ce a ieşit la pensie, bătrânul s-a gândit să comercializeze obiecte semipreţioase. Pe strada Lipscani, lângă biserica Sfântul Ilie, bucăţile de cuarţ, argint şi baritină, aduse de Liviu Varga tocmai de la Baia Mare, formează o privelişte pe care este imposibil să o treci cu vederea. De la lănţişoare la cercei, băimăreanul a a cărat în Bănie metale neferoase, sperând că oltenii îi vor aprecia marfa. Nu s-a înşelat. „Prin alte zone, oamenii habar nu au ce-i acela un cuarţ şi de multe ori îl duc la nas, să îl miroasă, crezând că este o bucată de sare. Într-adevăr, şi un băiat de aici a făcut acelaşi lucru, însă doljenii sunt mai inteligenţi, cunosc tainele minereurilor neferoase“, ne spune Liviu Varga. Este însoţit în mai toate călătoriile prin ţară de Florin, băiatul său, comerciant de profesie.

Florin creează mărgele şi cercei, la cerere. „Dacă o doamnă vrea un inel mai larg iar noi nu avem pe masă, îi realizăm unul exact cum îl doreşte“, ne explică Liviu Varga modul în care îşi desfăşoară activitatea.

Ce îi place în Craiova:

„Cel mai mult am admirat în Craiova fântânile arteziene. Faţă de celelalte oraşe pe unde am mers, aici este un colţ de rai. În al doilea rând, observ cu plăcere că oamenii sunt foarte inţelegători, deschişi la minte, sociabili, primitori şi frumoşi. Îmi surâde şi faptul că centrul oraşului e modernizat, găseşti parcuri deosebite şi ai destule locuri unde poţi servi un suc, la un preţ rezonabil.“

Ce nu îi place în Craiova:

"Mă întristez când văd la televizor atâta sărăcie, oameni care nu au nici măcar ce mânca, copii care nu merg la şcoală.“

În Adevărul de Seară de sâmbătă, din Craiova, aflaţi despre despre pericolele pe care le-a înfruntat minerului, de-a lungul anilor