Negustori cu şandramale în chip de prăvălii, chemători care îi îndemnau pe muşterii cu tot felul de oferte au fost cei care au deschis drumul comerţului în Craiova. Au urmat vânzătorii ambulanţi de ziare, covrigi, petrol lampant, tocilarii, lustragiii. O lume pestriţă, care te îmbia cu tot felul de delicatese, dar şi cu strigături de genul „Dar ce vrei să iei, prietine?“ sau „Ia, neamule, ceaslaua. Ia, neamule, tămâioasa“, reînvie din pagini îngălbenite de vreme, aducând în prezent frumuseţea unei perioade ca într-o adevărată expoziţie de imagini.
Plimbările imaginare prin urbea de ieri continuă pe străzi populate de o lume pestriţă: tăbăcari, mici negustori braşoveni, abagii, cojocari, rachieri. Încercăm să pătrundem în lumea lor, căutând cu înfrigurare informaţii în paginile Arhivelor Olteniei din perioada 1924-1934. Ici, colo, câteva pasaje ni-i descriu aşa cum erau ei pe la 1850 şi mai încoace. „...situat la extremitatea despre miazăzi a oraşului, servea de loc de zalhana, adică un loc unde se tăiau vite. Pe acest loc situat lângă pârâul Tabacilor, Hristea Belivacă îşi făcuse un şopron unde tăia oi şi alte vite şi i se zicea «zalhanaua Belivacă»... De aici meşterii tăbăcari cumpărau piei şi le treceau peste pârâu, unde şi aveau zăcătorile lor de argăsit“, mici bordeie risipite ici şi colo până aproape de Oota.
Alt pasaj ne conduce spre alţi comercianţi şi negustori: „Cam pe unde vine strada Ştirbei Vodă era ‘Târgul de afară al Craiovei’, unde în şandramale cu chip de prăvălii, în şetre sau bărăci de scânduri se făcea negoţul Craiovei până pe la 1850, când târgul a fost mutat... Craiova avea un însemnat număr de mici negustori braşoveni, abagii, cojocari, rachieri şi alţi breslaşi de numele cărora ca ctitori sau ajutători sunt pline toate pomelnicele bisericilor craiovene“.
Un salt în timp
Lucrurile aveau să evolueze, as
