Un important teoretician contemporan al relatiilor internationale spunea - reluind o metafora celebra referitoare la politica externa americana - ca atunci cind ai in mina un bat mare e mai bine sa vorbesti cu blindete. Obama pare sa respecte acest sfat, fara insa a da senzatia ca este dispus sa lase batul din mina. Indiferent ce gindim despre noua linie de politica externa adoptata de Barack Obama, trebuie sa admitem ca liderul de la Casa Alba are nevoie de timp pentru a-si impune prioritatile. La aproape sase luni de la preluarea mandatului, insa, perioada de gratie de care s-a bucurat pina in prezent se apropie de sfirsit, iar evaluarile - interne si externe - vor deveni tot mai critice. Nu s-ar putea spune ca demersul liderului de la Casa Alba este lipsit de coerenta. E clar ca incearca sa refaca prestigiul pierdut al Americii, fara a lasa impresia de slabiciune. Ceea ce spune trebuie analizat in conexiune cu modul in care o spune. Un important teoretician contemporan al relatiilor internationale spunea - reluind o metafora celebra referitoare la politica externa americana - ca atunci cind ai in mina un bat mare e mai bine sa vorbesti cu blindete. Obama pare sa respecte acest sfat, fara insa a da senzatia ca este dispus sa lase batul din mina. Senzatia pe care a oferit-o, in ultimele luni, este aceea ca se adreseaza in egala masura liderilor si popoarelor. Discursul din Egipt consacrat relatiilor cu lumea islamica si cel, mai recent, de la Moscova pot fi gindite drept continuari ale alocutiunilor din campanie: Obama se adreseaza unor interlocutori de care simte ca se poate apropia, de care nu-l despart obstacole insuportabile. La fel, comportamentul din timpul reuniunilor de tip G20 sau G8, in care Obama trimite semnalul disponibilitatii sale de a asculta si a media. Apare deseori tentatia de a justifica actiunea Statelor Unite: nu in termenii ideologici cu care