Masa principală a zilei ne prinde în preajma colegilor, în detrimentul familiei. Dacă nu recuperăm acest timp, riscăm ca „acasă” să devină un banal loc de odihnă. Sursa: NorthFoto

Chemarea prelungă a mamei „la masăăăă” aduna, la prânz, toată familia în bucătărie şi nimeni nu punea lingura în ciorbă până când „echipa” nu era completă. Astfel de momente au rămas o simplă amintire a celor ce şi-au trăit copilăria şi tinereţea în comunism, când, la ora 15.30 se încheia ziua de muncă. Capitalismul a adus însă programul prelungit, iar prânzul în familie s-a transformat în masă alături de colegi la cantina companiei sau în prilej de relaţionare şi iniţiere de afaceri, mai ales pentru vânzători, antreprenori şi directori de firme.

Acum, doar chiorăitul stomacului sau un prânz de afaceri programat cu săptămâni în urmă mai dau semnul „la masăăă”. Iar copiii ale căror mame se sacrifică pentru carieră le spun bonelor sau educatoarelor de la „after school” „saru’ mâna pentru masă, c-a fost bună şi gustoasă”.

Alo, ce mănânci azi?

De trei ani de când sunt căsătoriţi, Mirela şi Dan au luat prânzul împreună doar duminica şi în concedii. Ea mănâncă la birou, el în maşină, având un serviciu care implică multe deplasări şi muncă sâmbăta.

„Eu am fost crescută într-o familie în care prânzul se lua obligatoriu acasă, cu felul unu, felul doi şi desert, cu mama care stătea până seara târziu să gătească pentru a doua zi şi care nu ne lăsa să ne ridicăm de la masă până nu terminam tot din farfurie. Noi nu ne vedem decât seara, nu am timp să gătesc, iar principalul furnizor de mâncare este supermarketul sau restaurantul. Iar singurul mod de relaţionare cu soţul în timpul mesei este discuţia la telefon”, spune Mirela. După trei ani de serviciu, mama ei o întreabă constant: „Cum de te mai ţine bărbatul dacă nu îi pui zilnic mâncarea