Din staţiunea Mamaia criza se vede mică, mică de tot. Te uiţi la parcările pline şi ai senzaţia că analiştii economici bat câmpii pe la televizor din lipsă de ocupaţie. Îţi pui mâna streaşină la ochi, vezi în largul mării skijet-uri care taie valurile şi şalupe strălucitoare şi îţi zici în gând că, dacă totuşi e criză, din ceva tot mai ies bani în ţara asta. Da' din ce? Duminică pe la prânz, litoralul colcăie. La "bariera lui Mazăre" e coadă, bara alb-portocalie nici nu mai are timp să se lase în jos. La o estimare ochiometrică îţi dai seama că majoritatea maşinilor au număr de Bucureşti. Mai aşteptăm provincia?
Ca să găseşti un loc de parcare în Mamaia îţi trebuie nervi tari. Chiar şi de dimineaţă trebuie să faci turul staţiunii cu abatere pe fiecare alee de intrare la hoteluri, să survolezi în spatele fiecărui boschet şi să ştii vreo trei-patru rugăciuni ca să îţi poţi lăsa maşina undeva. Câţiva proprietari de SUV-uri, obişnuiţi probabil să se facă loc peste tot pe unde trec ei, şi-au lăsat sufrageriile pe roţi unde-au nimerit. "Caracatiţele" de la roată (altă marcă înregistrată Radu Mazăre) nu-i impresionează. La banii lor...
UN MEDUZ ŞI O MEDUZĂ
Plajele din faţa marilor hoteluri sunt înţesate de şezlonguri. Până la piaţeta Cazinoului din staţiune, turiştii stau lungiţi pe cearşafuri sau pe prosoape. "Dumneata ai văzut cât e un şezlong? Păi, dacă iau pentru noi patru câte unu', mai plătesc o noapte de cazare. Da' ce, pe nisip îmi cade rangul?", mă întreabă retoric un domn venit la Mamaia cu soţia şi cu cei doi copii şi cazat la gazdă, în Constanţa.
Pe plaja de la "Cucaracha", unde poţi să comanzi băuturi prin "şezlong service", sub umbrele nu e foarte multă lume. Câteva blonde platinate cu pielea strălucitoare fac topless, cu ochii închişi sub ochelarii de soare sau deschişi în câte o revistă cu sfaturi despre cum "să-i