Între 15 şi 22 iunie a avut loc în toate centrele şcolare şi universitare din Germania o mişcare generalizată de proteste şi revendicări cu demonstraţii de masă şi greve sub lozinci precum Bildungsstreik ("greva învăţămîntului"), Boykott gegen Bildungsmisere ("boicot contra mizeriei din învăţămînt"). Termenul de Bildung desemnează, de fapt, în spiritul unei seculare tradiţii a învăţămîntului german, formaţia profesională însoţită de educarea, modelarea intelectuală şi spirituală a tînărului studios.

Au participat la această iniţiativă, formulînd revendicări precise: elevi, studenţi, organizaţii ale părinţilor, precum şi reprezentanţi ai instituţiilor de învăţămînt, de educaţie şi de cercetare ştiinţifică. S-au solidarizat cu revendicările acestora grupări cu orientări politice din cele mai diferite, de la Gewerkschaft für Erziehung und Wissenschaft (Sindicatul educaţiei şi cercetării ştiinţifice), foarte de stînga, pînă la Hochschullehrerverband (Uniunea profesorilor universitari germani), cu caracter net conservator. Semnificativ este faptul că această mişcare de mare anvergură " care a decurs, spre deosebire de cea din martie care a avut loc în Franţa, în spirit bătăios, dar foarte pragmatic " a fost declanşată, practic vobind, de decizia guvernului federal de a aloca 18 miliarde de euro pentru redresarea situaţiei din învăţămînt: aceasta pe fondul celei mai grave crize economice din perioada postbelică. Rămîne, deci, de văzut ce se va alege din atîta generozitate financiară după alegerile parlamentare federale din toamnă...

În aceste împrejurări, tineretul german şi sprijinitorii săi au înţeles să facă o presiune masivă asupra guvernanţilor pentru a-i obliga să remedieze, în sfîrşit, neajunsuri grave acumulate de decenii, însă bagatelizate în mod sistematic de politicieni, indiferent de culoarea lor. Notele foarte proaste acordate, acum trei ani,