Mâinile îi trădează profesia. Creta pastelată îi roade puţin câte puţin pielea din jurul unghiilor, subţiind-o până la ultimul strat. Manfred Stader, distins cu premiul Maesto Madonnaro în Italia, este unul dintre cei mai cunoscuţi artişti de picturi tridimensionale pe asfalt... şi nu numai. Germanul a fost invitat în România, recent, să execute o serie de lucrări într-un centru comercial din Bucureşti. Tehnica pe care o abordează artistul se numeşte anamorfoză, creând prin ea iluzia adâncimii.
Jurnalul Naţional: Cum v-aţi apucat de această artă?
Manfred Stader: - Când studiam la Stadel Artschool din Frankfurt, am remarcat astfel de artişti. În acea vreme în Germania era un stil foarte popular. Totuşi, era vorba despre „madonari", cei care desenau în 2D nu 3D, Mona Lise şi Madone. Fiind student la arte, am încercat să fac acelaşi lucru, sau chiar mai mult. Mi-am dat seama că mă prinde. Am fost apoi în Italia, unde arta asta era, de asemenea, populară.
Am avut un oarecare succes, iar acum şapte ani m-am apucat de stilul de artă în 3D. Am remarcat pictura pe zid, folosind aşa-numita tehnică „trompe-l'œil", care chiar dacă era în 2D dădea impresia de adâncime. E o metodă ce oferă iluzia de profunzime şi am zis că pot să o folosesc şi pentru desenele pe asfalt. Am încercat şi mi-am dat seama că se potriveşte foarte bine şi reuşesc să mă adaptez.
Cât rezistă desenele?
- În exterior până la... prima ploaie. Poate doar în Dubai rezistă mai mult, dar în alte ţări plouă zilnic, aşa că nu pot dura foarte mult. Dar în interiorul clădirilor, dacă sunt protejate, durează mai mult. Picturile pe care le execut acum sunt pe pânză, vor rămâne aici până în august, apoi vor fi păstrate sau expuse în altă parte.
Cum a apărut interactivitatea în astfel de proiecte?
- Ideea a plecat de la public. Au văzut pictura, stăteau
