Un român şi-a pus visul mai presus decât propria-i viaţă. După ce o jumătate de secol visul i-a trăit viaţa, ajuns la 80 de ani, un om îşi trăieşte visul. În cheamă Vasile Deac şi s-a născut la Cuhea, astăzi satul Bogdan Vodă din Maramureşul Voievodal. Pentru orăşeni este un personaj pitoresc în haine ţărăneşti de început de secol, pentru cei de pe Valea Izei este Moşu'...
Moşucu', bărbatul Moaşei, pentru cei care-l cunosc este ultimul oştean al Voievodului Bogdan. De fapt, Vasile Deac, Moşu', este românul care a fost gata să-şi dea viaţa pentru un vis. Iar visul lui înseamnă istorie, înseamnă neam, înseamnă amprentă identitară.
În gândirea tradiţională ţărănească, oamenii credeau în Moşul cel Mare, îl considerau ctitor al ceriului, un fel de Dumnezeu. Datorită prestigiului din comunitate, Moşu' era considerat urmaşul Moşului cel Mare, întemeietor de obşte. El primea din braţele Moaşei pruncul nou-născut, cu scopul ritual de a-l introduce în neam şi spunea: „Fii binevenit!".
STATUIE MÂNDRĂ
L-am găsit pe Moşucu' la el acasă, într-o gospodărie de sfârşit de secol al XVII-lea şi pentru prima oară noţiunea de patrimoniu am simţit-o vie. De aici a pornit la drum, acum aproape o jumătate de secol, mânat de visul lui: ridicarea unui monument al Voievodului Bogdan Vodă, în satul Cuhea. Şi nu oricum: din bronz şi neapărat călare.
Drept ca o lumânare, în cămaşă albă şi opinci, înarmat cu colaci, ştergar alb, busuioc şi oiaga de horincă legată cu tricolor, Vasile Deac, Moşu', ştia exact ce vrea: „Statuie mândră pentru descălecător să se vadă până la Budapesta". A înţeles că ar fi bine să fie primar, să poată lupta şi „cu hârtii" pentru voievod. Şi vreme de 31 de ani, Moşu' a fost ba primar, ba viceprimar. Ştia că nu-i va fi uşor, dar ştia că va învinge şi nu deznădăjduia.
Ceea ce nu-şi închipuia Moşucu' e c
